Arhitectul Arghir Culina și stiluri arhitecturale

arghir-culina

Bucureștiul secolului al XX-lea se distinge prin cele mai diverse stiluri arhitecturale, societatea ia calea modernizării rapide, se construiește masiv, marile artere ale capitalei fiind presărate cu clădiri moderne, elegante ale căror fațade etalau stiluri eclectice, îmbinări și melanjuri de elemente foarte inedite și care încântau privirea trecătorului. Imaginea de atunci a Bucureștiului era aceea a marilor orașe din Apus, deși istoria noastră încă se lega intrinsec de Orient, prin urmare, se construiau frumoase clădiri neoromânești sau neobrâncovenești, un stil ce îmbina elemente bizantine cu elemente Art Nouveau, italiene, etnografice.

Tot în acea perioadă, de început de secol XX, arhitectul Culina a ridicat cele mai renumite hoteluri din capitală, câteva dintre ele fiind Ambasador, Capitol, și hotelurile Palace, astăzi Cișmigiu (la parterul căruia s-a deschis Librăria Humanitas Cișmigiu), Opera, Union, Negoiu, Splendid Parc și Splendid, Paris, dar și altele.

Viața arhitectului Culina este o poveste cu final tragic. S-a născut în anul 1883 la Grámos în Grecia într-o familie aromână, iar ulterior a venit în București. În 1909, absolvă cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București și colaborează la câteva proiecte cu arhitecții Eracle Lăzărescu și Gheorghe Simotta.

În 1912, printre primele comenzi primite se află hotelul Palace, azi Cișmigiu. Clădirea aparținea inginerului Nicolae Pissiota, vărul arhitectului. A fost construit la intersecția Bulevardului Elisabeta cu strada Brezoianu, pe șase nivele, stilul abordat este cel academic francez de secol XVIII, specific marilor bulevarde pariziene. În perioada 1928-1934 proiectează trei imobile de locuințe pentru Societatea de Asigurări Dacia România, iar când situația lui financiară devine mai bună, își proiectează propriile imobile cum sunt blocul de pe strada Hristo Botev, fostă Domniței, imobil în care abordează un stil eclectic, cu influențe neoromânești și care anunță orientarea lui spre stilul Art-Déco.   

În 1942, i se oferă gradul de ofițer al Ordinului “Steaua României” de către regele Mihai I, aceasta fiind cea mai înaltă distincție a statului român, iar în 1945 începe declinul său odată cu instaurarea noului regim. În acest an, îi sunt confiscate și naționalizate locuința și imobilele, printre ele aflându-se și hotelul Ambasador. În 1972, se stinge din viață și este incinerat în București la Crematoriul Cenușa. Regimul comunist a reușit parțial să șteargă amintirea și datele biografice ale acestui mare arhitect din memoria colectivă.

Stilurile abordate de-a lungul vieții sale sunt constituite în trei perioade: perioada eclectică și neoromânească (la începutul carierei sale când proiectează clădiri precum Vila Mincu, hotel Capitol și hotel Cișmigiu), perioada Art-Déco în care se regăsesc și elemente neoromânești (când realizează lucrări precum imobilul de pe strada Hristo Botev sau Vila Kimon Loghi) și perioada Art-Déco cu elemente moderniste (din această perioadă putem enumera hotelul Ambasador, hotelul Opera, hotelul Union etc.).

Arghir Culina a fost astfel o personalitate importantă pentru evoluția stilului arhitectural al sec. XX, care a participat substanțial și activ la transformarea Bucureștiului într-o capitală modernă, elegantă, funcțională în care locuitorii să se bucure de beneficiile artei și ale descoperirilor ce prinseseră avânt în acest secol.